Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului", Orhei

Una dintre numeroasele posibilităţi pe care ţi le oferă voluntariatul este aceea de învăţa o groază de lucruri noi, a te cunoaşte pe tine însuţi dar şi de a fi alături de oameni, muncind împreună pentru aceeaşi cauză. De această dată cauza care i-a unit pe voluntarii din Orhei, pe cei din Feteşti şi Chişinău a fost aceea de a învăţa cum să-i distrezi într-un mod captivant şi inedit pe cei mai neastâmpăraţi şi curioşi, pe copii.

Am participat la formarea pentru „Taberele Solidarităţii” pentru că dorim cu adevărat să învăţăm a lucra împreună cu voluntarii italieni la organizarea activităţilor distractive pentru copii. Formarea a durat trei zile, timp în care am reuşit să nu numai să învăţăm o mulţime de jocuri, dar şi felul cum să explicăm aceste jocuri celor mai mici. Implicarea activă a tuturor a pus bazele unei prietenii strânse, pornită de la lucru în echipă şi de la responsabilitatea de a te manifesta doar ca parte a unui grup dornic să facă ceva bun pentru societate. Ne-am convins cu toţii: a realiza o activitate pentru copii nu este chiar atât de uşor şi necesită o pregătire temeinică din partea animatorilor, rol cu care va trebui să ne obişnuim şi prin care vom aplica cunoştinţele, măiestria şi puterea de care dispunem.

Cineva a spus: „Nimeni nu ştie cum îi sunt puterile până nu le încearcă”. Suntem de acord cu această afirmaţie de aceea în tot acest timp cât a durat formarea am fost mereu puşi pe treabă, rămânându-ne foarte puţin timp pentru odihnă. Dar la ce bun odihna când am petrecut timpul atât de bine jucându-ne. Formatorilor noştri Nadia şi Ana le-a reuşit de minune să creeze ambianţa perfectă, aceea în care lumea devine mai interesantă şi plină de culoare, iar noi aşteptam cu nerăbdare următorul joc, sorbind fiecare clipă chiar dacă soarele a fost prea darnic extenuându-ne cu căldura sa.

Abilitatea cu care un animator reuşeşte să beneficieze de atenţia şi privirile curioase ale copiilor fără a se impune este o adevărată măiestrie. La fel de uimitor este şi faptul cum reuşeşte într-un timp atât de scurt să-şi planifice întreaga zi până la cele mai mici detalii; să facă din joc un microunivers în care te simţi important, în care lupţi pentru a învinge şi te bucuri împreună cu echipa de victoria colectivă.

Am învăţat în aceste trei zile că bucuria vine de la lucruri fireşti când ştii că în spatele tău se află echipa care te susţine şi nu te condamnă când ceva nu-ţi iese bine . Am învăţat să avem încredere în forţele noastre şi să privim cu speranţă la viitorul care ne poate uimi cu surprize frumoase. Am realizat cât de importantă este toleranţa într-o echipă şi cât frumos poate fi un joc când depui în el suflet. Sunt lucruri foarte utile, pe care am avut norocul să le învăţăm şi pe care le vom aplica la rândul nostru în activităţile cu copiii de la tabere.

Au fost cele mai frumoase trei zile în care am reuşit să ne schimbăm spre bine, să devenim mai curajoşi şi mai siguri pe sine, capabili să avem grijă de cineva. Să facem asta cu responsabilitate şi dăruire.

Ana Mîţu

Voluntară a centrului „Dar din Dar” din Orhei