Dragoste americănească, sau despre cum a ajuns Sfântul Valentin – Cupidon
Încă de pe la începutul lunii februarie în rândul tinerilor începe o febră cumplită: a dorinţelor fierbinţi, a gândurilor pervertite cât şi a „dragostei” izvorâte mai degrabă din simţămintele hormonilor decât ale inimii. Cu toţii aşteaptă cu sufletul la gură (o expresie care ar putea foarte uşor înlocuită cu „belele la gură” în cazul dat”) Valentine’s Day, o zi în care desfrâul îşi găseşte legitimitatea într-o pseudo-sărbătoare creştină a dragostei.
Restaurantele, agenţiile de turism, hotelurile cât şi cei ce vând anticoncepţionale fac bani serioşi de pe urma „dragostei” de o zi sau noapte. Păcat însă că modul acesta de
Vremuri de altădată
„Trăim vremuri grele”…, sunt cuvinte ce le auzim mai la tot pasul, sunt cuvinte rostite atât de cei în vârstă cât şi de cei tineri, sunt cuvinte spuse de către măturătorii de stradă nu de mai multe ori decât de politicieni, sunt cuvinte ce se transformă într-un laitmotiv al vieţii noastre lipsite de orice vlagă menite să-i dea ei – vieţii, un scop. Dar despre ce scop poate fi vorba, mă veţi întreba, atâta timp cât pe străzi vezi o mulţime de cerşetori nenorociţi, în case vezi copii singuri, părinţii cărora sunt plecaţi departe, după nenorociţii de „bani lungi”, în
Inima îşi cunoaşte prietenii
Un tătic, 3 bebeluşi şi 10 mame
“În Iordan botezându-Te Tu Doamne…”
|