Dragoste americănească, sau despre cum a ajuns Sfântul Valentin – Cupidon
Încă de pe la începutul lunii februarie în rândul tinerilor începe o febră cumplită: a dorinţelor fierbinţi, a gândurilor pervertite cât şi a „dragostei” izvorâte mai degrabă din simţămintele hormonilor decât ale inimii. Cu toţii aşteaptă cu sufletul la gură (o expresie care ar putea foarte uşor înlocuită cu „belele la gură” în cazul dat”) Valentine’s Day, o zi în care desfrâul îşi găseşte legitimitatea într-o pseudo-sărbătoare creştină a dragostei.
Restaurantele, agenţiile de turism, hotelurile cât şi cei ce vând anticoncepţionale fac bani serioşi de pe urma „dragostei” de o zi sau noapte. Păcat însă că modul acesta de
Vremuri de altădată
„Trăim vremuri grele”…, sunt cuvinte ce le auzim mai la tot pasul, sunt cuvinte rostite atât de cei în vârstă cât şi de cei tineri, sunt cuvinte spuse de către măturătorii de stradă nu de mai multe ori decât de politicieni, sunt cuvinte ce se transformă într-un laitmotiv al vieţii noastre lipsite de orice vlagă menite să-i dea ei – vieţii, un scop. Dar despre ce scop poate fi vorba, mă veţi întreba, atâta timp cât pe străzi vezi o mulţime de cerşetori nenorociţi, în case vezi copii singuri, părinţii cărora sunt plecaţi departe, după nenorociţii de „bani lungi”, în
Inima îşi cunoaşte prietenii
|
|
Un tătic, 3 bebeluşi şi 10 mame
|
Fiecare dintre părinţi au încercat să spună ce îi reuşeşte în educaţia copilului şi ce nu; care sunt dificultăţile pe care le întâlneşte. Mamele au dezvăluit cum reuşesc să-şi facă timp şi pentru ele ca femeie.Singurul tătic prezent la |
“În Iordan botezându-Te Tu Doamne…”
|
|
Dacă pentru credincioşii creştini Boboteaza este „praznic al înnoirii”, pentru preot, praznicul acesta poate constitui cel mai bun prilej pentru desfăşurarea lucrării sale pastorale. Când afirmăm lucrul acesta, ne referim desigur la tradiţia creştină a sfinţirii caselor, îndătinată cu prilejul acestui praznic. |
 |
 |
