English

Moment comemorativ în Peresecina

La 6 iulie 2012 în localitatea Peresecina din raionul Orhei a fost oficiată o slujbă de pomenire a victimelor deportărilor stalinist-comuniste. La aceast parastas săvârşit de către părintele Sergiu Aga, consilierul cultural al Mitropoliei Basarabiei a participat domnul deputat Valeriu Saharneanu, primarul satului Peresecina – domnul Nicolae Buzu, consilieri ai Raionului  Orhei precum şi numeroşi localnici ce au avut de suferit de pe urma deportărilor din Siberia din 1941 şi 1949 sau ai căror părinţi şi fraţi au murit pe aceste meleaguri străine.

Momentul comemorativ, desfăşurat în faţa unei Cruci din apropierea primăriei, a continuat cu discursurile autorităţilor şi a celor rămaşi în viaţă în urma deportărilor şi cu o depunere de flori.La 6 iulie 1949 în Basarabia a pornit al doilea val de deportări (operaţiune denumită conspirativ “IUG”/Sud), făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 “Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Au fost deportate 11.293 de familii – 35.796 persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate “chiaburi”, iar celelalte acuzate de “colaborare cu fasciştii”, de “apartenenţă la partidele burgheze româneşti.

În lucrarea „Deportările staliniste din Basarabia” autoarea Ludmila Tihonov descrie pe larg drama celor care au gustat cu multă amărăciune politica comunistă plină de „umanism”: „În satul Peresecina din raionul Orhei (în 1949 făcea parte din raionul Criuleni) funcţia de secretar al sovietului sătesc o deţinea Manoveţ, un evreu, care împreună cu alţi cîţiva comunişti zeloşi din sat au întocmit listele . Listele se întocmeau la un pahar de vorbă şi nici măcar nu era respectat criteriul averii. Adică era în de ajuns să fii în litigiu cu demnitarii din sat din diferite motive şi erai asigurat cu o buzată de ghiaţă din Siberia. O sută nouăzeci şi şapte de persoane, repartizate în 57 de famii din satul Peresecina au trecut pin maşinăria deportărilor [Cartea memoriei 2003, p. 149-152]. Aproximativ optzeci şi trei de copii şi tineri ce cuprind vîrsta de la 1 an pînă la 19 ani (adică născuti începînd cu anul 1930 pînă la 1949). Care era vina lor, pentu care au fost duşi din ţară? Averile au fost confiscate,nici măcar strictul indicat în hotărârea comunistă nu a fost respectat.. Case transformate în magazii, grajduri, dughene, găînării, şcoală, grădiniţă de copii, club – menirea caselor şi gospodăriilor celor deportaţi., or autorităţile locale astfel au soluţionat o bună parte din problemele sociale. Cu inventarul agricol şi animalele confiscate s-a pus bazele colhozului ce a purtat numele lui Lenin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *