English

În căutarea sănătății, sau mitul „pâinii de 16 copeici” transpus în viața unui om

DSC_0078Mulți, dintre cei mai în vârstă și unii tineri chiar, din auzite, mai povestesc: „ce bine era atunci când pâinea costa doar 16 copeici!”, din „fericire” însă și eu am apucat, în copilărie, acele vremuri, când după acea pâine, copilandru fiind, mergeam cu plasa de șnur, cu „setka”, de pe la ora trei după amiază, ca să prind rând și, la ora cinci, când magazinul se deschidea, sufocat de mulțime, să prind și eu două-trei pâini ca să le aduc acasă. E adevărat, una dintre ele o mâncam aproape toată până ajungeam acasă, pentru că, pe lângă faptul că mi-era foame, mai și avea un miros de „proaspăt” și nimeni nu se putea abține, din a gusta măcar o gură din „călcâi”.

Întâlnindu-l și discutând cu nenea Serghei, fiind originar din Rusia, de dincolo de munții Ural, mi-am amintit anume de această farsă, a „pâinii de 16 copeici” și am să vă explic de ce. A făcut armata în poligonul de teste nucleare, de lângă Semipalatinsk, localizat în stepa de nord-est a Kazahstanului, acolo unde și tatăl meu a făcut stagiul militar, în armata sovietică, cu 3 ani mai târziu. Ambii au fost preocupați în ultima perioadă de a-și găsi camarazii de armată prin scrisori, telefoane și mai nou pe diferite site-uri de socializare, însă fără rost și nu pentru că ar fi imposibil de găsit, ci pentru că aproape toți, nu mai sunt pe lumea asta. De ce? Exact pentru același lucru, pentru care pâinea ieftină din acea perioadă, era ieftină… dar lipsea aproape cu desăvârșire! La fel ca și faptul că soldații din acel poligon erau „hrăniți” cu propaganda că „testele nucleare nu sunt întratât de nocive încât să le pună viața în pericol, iar nivelul de radiație era „în normă”, dar „care e NORMA?” se întreabă astăzi Serghei, „nicioadată nu ne-au spus!”

Binecuvântarea acestor doi oameni, este faptul că au venit ambii, după armată, în Moldova: Serghei s-a căsătorit cu o basarabeancă, iar tata s-a întors și el la baștină – unde până și un pahar de vin roșu te vindecă de acea lepră – radioactivitatea. Fiind însă mai înaproape de timpul propriu-zis al testelor ce au adus atâta „bunăstare și civilizație” Europei de Est, Serghei a rămas însă cu anumite sechele – tromboflebita căpătată imediat după armată, l-a făcut invalid încă de tânăr. Această boală i-a cauzat ulterior ulcerații la un picior, cu care se chinuie mai bine de 20 de ani. Din păcate, doctorii strângeau din umeri și repetau la fiecare internare, că Serghei „se va chinui așa toată viața” și așa: an de an.

Parcă am considerat că ar fi de făcut mai mult pentru acest om necăjit și soția sa, care i-a fost alături în toată această perioadă. De aceea am apelat cu nădejde la Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, care, asemenea „doctorilor fără de arginți”, având și o formare medicală, ne-a îndrumat și recomandat unei cunoștințe de-a Preasfinției Sale mai vechi – Domnului Doctor Adrian Cotlău, medic traumatolog la Spitalul din Ialoveni, care l-a tratat pe Serghei cu multă abnegație, îndrumându-ne pentru a primi consultații mai amănunțite din partea altui specialist medical deosebit în imagistică – Domnul Doctor Igor Donțu, de la Spitalul Nr. 1 din Chișinău.

Rezultatele primite de nenea Serghei nu au fost deosebit de înbucurătoare și chiar, aproape adevereau spusele medicilor din ultimii 20 de ani – nu prea ar fi ceva de făcut, însă, mare este Puterea lui Dumnezeu, care uneori lucrează și prin oameni. La intervenția aceluiași OM cu suflet mare – Doctorul Adrian Cotlău, am ajuns pe mâinile unuia dintre cei mai buni doctori traumatologi din Republica Moldova – Domnul Leonid Feghiu, Doctor în științe medicale, șef al Secției de Chirurgie Septică și Reparatorie a Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie „Toma Ciorbă”, din capitală, care ne-a dat o speranță și anume aceea că Serghei poate fi operat. Lucru care s-a și întâmplat, în câteva zile, făcându-i-se o plastie ce nea-u făcut să avem încredere că aceste ulcerații nu vor mai apărea în curând.

Trebuie să recunosc faptul că am pornit în această drumeție, întru căutarea sănătății lui Serghei, având susținerea unor prieteni de mare ajutor din Germania – Asociația „Fortotschka”, care l-a susținut cu o sumă de 2500 de lei, bani necesari în recuperarea post-operatorie prin procurarea de medicamente, având speranța într-o  viață mai bună, o viață bazată pe încrederea în oameni, în bunătatea lor și în ADEVĂR. Căci înafara adevărului, toate par a costa, doar 16 copeici, sau a fi într-o „NORMĂĂ INUMANĂ.

Aduc mulțumiri deosebite Preasfințitului Părinte Antonie, pentru grija ce ne-o poartă în rugăciune și în fapte, Domnilor Doctori Adrian Cotlău, Igor Donțu și Leonid Feghiu și prietenilor noștri Arkadiusz Paluszek, Tom Hollander și tuturor membrilor Asociației Umanitare „Fortotschka” din Germania, ce este alături de noi și de mulți oameni în suferință, la fel ca nenea Serghei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>