Română

Galerie video

1. Orheiul Vechi.

Complexul muzeal-arheologic Orheiul Vechi este amplasat în valea Răutului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova. Este unul din principalele obiective turistice din Republica Moldova, candidând pentru includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO. [1]

Complexul cuprinde cîteva zeci de hectare ale oraşului medieval Orhei (sec.XIII-XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi (după părăsirea aşezării date şi întemeierea în alt loc a unui oraş nou, cu acelaşi nume – Orheiul de azi).

Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peştere şi Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra şi Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificaţii, locuinţe, băi, lăcaşuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atît din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII-XIV) cît şi moldovenească (sec. XV-XVI).

La mijlocul secolului XVI, locuitorii oraşului abandonează Orheiul Vechi şi se mută cu 15 km spre nord-vest, fondând Orheiul pe locul actual al oraşului. Cetatea din piatră este distrusă, probabil din porunca lui Alexandru Lăpuşneanu, care la cererea turcilor a desfiinţat mai multe cetăţi. În jurul anului 1600, domnitorul Ieremia Movilă încearcă să reconstruiască cetatea, dar fără succes.


2. Putna.

Mănăstirea Putna este un lăcaş monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase şi artistice româneşti. A fost supranumită “Ierusalimul Neamului Românesc” (M.Eminescu).

Mănăstirea se află la 33 km de oraşul Rădăuţi, în nordul Moldovei.

Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise şi au fost realizate miniaturi preţioase. Lăcaşul deţine un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Potrivit vechilor cronici moldoveneşti, zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ştefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 şi s-a terminat în 1469. Incinta, turnul de la intrare şi fortificaţiile au fost terminate în 1481. Biserica fiind devastată de oştile lui Timuş Hmelniţki, lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Gheorghe Ştefan (1653-1658) în 1654 şi terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija (1661-1665), în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, cînd s-a refăcut acoperişul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, şi, mai recent, în perioada 1961-1975.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>