Română

Church

Cuvântul “parohie” îşi are originea în atât în Sfânta Scriptură cât şi în unităţile administrative teritoriale folosite în Imperiul Roman, provenind din cuvântul latin paroechia care înseamnă “eparhie“. În greceşte, παρоικια (paroikia) înseamnă “district” sau “eparhie,” provenind din cuvintele greceşti παρά (lângă), οικος (casă). Termenul grec παρоικια, “district” sau “eparhie,” însemna iniţial “şedere în ţară străină” (în Septuaginta) sau “comunitate de expatriaţi”, cu trimitere la poporul evreu din afara ţării, iar mai târziu cu referire la domiciliul din viaţa pământească temporară (primul secol după Hristos) iar în Noul Testament: 1 Petru 1:17, 2:11); de aici termenul a fost aplicat apoi “comunităţii creştine” ca întreg (secolul al III-lea), apoi “eparhiei” (secolul al III-lea) şi, în sfârşit “parohiei” (secolul al IV-lea).

În cealaltă variantă, cuvântul parohie provine din latinescul parochia (care provine din grecescul: πάροχος = “mergând în aceeaşi trăsură ca şi…”, “pe lângă trăsura lui…”), un oficial local din provinciile Imperiului Roman care furniza alimente şi alte provizii oficialităţilor în trecere prin acea zonă.

În primele veacuri ale creştinismului, întreg corpul bisericii dintr-un oraş era în grija unui episcop, iar organizarea în parohii cu preot paroh s-a făcut mai târziu. Pe măsură ce Creştinismul se răspândea şi la ţară, începând cu secolul al IV-lea, creştinii din satele mai mari s-au organizat în comunităţi separate, cărora episcopul din cel mai apropiat oraş le numea un preot, care era un delegat direct al episcopului (de unde avem până azi semnătura episcopului pe antimis). Aceste comunităţi, deservite de un preot au început să fie numite parohii.

Pentru majoritatea creştinilor, care locuiesc astăzi la oraş, parohia reprezintă, în multe cazuri, ceva abstract. La sat, parohia este formată din întreaga comunitate creştin-ortodoxă şi are ca învăţător, slujitor şi conducător pe părintele paroh. În oraşe, datorită numărului mare de credincioşi, s-a făcut o delimitare teritorială pe cartiere sau zone de blocuri. Teoretic. Practic, parohia este formată din toţi credincioşii care vin regulat la o anumita biserică, care formează astfel o adevărată familie duhovnicească şi care participă la viaţa liturgică a bisericii: Sfânta Liturghie, vecernii, utrenii, Sfântul Maslu, cununii, botezuri, parastase ş.a.

Enoriaş este cel care are sentimentul apartenenţei la această comunitate parohială şi care prin tot ceea ce face are în vedere şi bunul mers al parohiei din care face parte.

Este bine de ştiut că parohia – condusă de preotul paroh – are şi trei organe administrative

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>