Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului", Orhei

Încă de pe la începutul lunii februarie în rândul tinerilor începe o febră cumplită: a dorinţelor fierbinţi, a gândurilor pervertite cât şi a „dragostei”  izvorâte mai degrabă din simţămintele hormonilor decât ale inimii. Cu toţii aşteaptă cu sufletul la gură (o expresie care ar putea foarte uşor înlocuită cu „belele la gură” în cazul dat”) Valentine’s Day, o zi în care desfrâul îşi găseşte legitimitatea într-o pseudo-sărbătoare creştină a dragostei.

Restaurantele, agenţiile de turism, hotelurile cât şi cei ce vând anticoncepţionale fac bani serioşi de pe urma „dragostei” de o zi sau noapte. Păcat însă că modul acesta de exprimare a aşa-ziselor sentimente sunt promovate, de cei ce au interese vădite, folosindu-se de o personalitate creştină. Cine a fost ea? Se spune că, în Roma antică, împăratul Claudius al II-lea nu reuşea să-şi adune oastea pentru că bărbaţii refuzau să se înroleze. Credea că motivul era acela că bărbaţii romani nu voiau să îşi părăsească soţiile. Din cauza acestui fapt, împăratul a interzis logodnele şi nunţile în Roma. Atunci, un preot creştin, pe nume Valentin, a intuit imediat că tinerii au primit o ispită greu de purtat şi, neputând răbda pierderea sufletească a acestora, a cununat în secret perechile ce au apelat la el. Când împăratul Claudius a aflat că preotul Valentin a nesocotit hotărârea sa, l-a întemniţat pe părinte, care a murit ca martir în închisoare în anul 270, la data de 14 februarie.

Sfântul Valentin i-a ferit pe tineri de concubinaj, îndeplinind întocmai îndemnul dat de către Sântul Apostol Pavel corintenilor: „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său”(I Corinteni 3,18). Aşadar, Valentin nu are nimic în comun cu libertinajul importat la pachet cu alte sărbători de genul Haloween tocmai din îndepărtata Americă. Culmea este că din tot ceea ce ne poate oferi această ţară alegem doar lucruri imorale: homosexualitate, pedofilie, exhibiţionism ş.a. Bine ar fi dacă am învăţa de la ei cum să trăieşti bine fără să fii corupt, sau cum să-ţi rezolvi problemele fără să fii parlamentar!

Valentin, Valentin… dar peste tot apare altcineva: Cupidon – un personaj dubios, deşi simpatic pentru mulţi, de origine păgânească, ce amorezează pe oricine întâlneşte în calea sa cu arcul destrăbălării. Ei, probabil aici e cheia! Lumea o ia razna asemenea evreilor ce se închinau viţelului de aur, în timp ce Moise le aducea cele zece porunci primite de la Dumnezeu. Nu ne mai trebuie legi, dorim să fim liberi…. Liberi de ce? De virtuţi, de viaţă morală de Biserică…

Mulţi dintre părinţi se vaietă că ai lor copii nu sunt cum au fost ei tineri; nu sunt responsabili, nu au stimă faţă de cei mai în vârstă, fumează, beau, etc. Dar trebuie să luăm aminte că tinerii se formează după cum sunt educaţi. Sfântul Ioan Gură de Aur zicea: „Dacă avem copii sa-i creştem cu multă grijă şi să-i ţinem departe pe tineri de orice viciu, dar mai ales de curvie”. Dacă ne dorim ca tinerii să fie morali să le arătăm izvorul moralităţii: Biserica. Iar aici să învăţăm ce înseamnă cu adevărat dragostea: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată…” (I Corinteni 13, 4-8).

Preot Sergiu Aga