English

Centrul pentru copii și tineri voluntari

Centrul de Voluntariat  îşi începe activitatea odată cu formarea Parohiei „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului”, identificându-se ca un adevărat instrument socio-pastoral de promovare ai bisericii. Centrul motivează tinerii enoriaşi ai parohiei nu numai de a lua atitudine în diferite probleme sociale propice oricărei comunităţi, în special oraşului Orhei, dar şi de a întreprinde acţiuni filantropice menite să aline suferinţele oamenilor necăjiţi. Centrul de Voluntariat oferă întregului ansamblul de acţiuni sociale a Bisericii mai întâi de toate dinamism, întrucât acţiunile sale sunt cele mai deschise şi evidenţiate în societate. Ca element misionar, Centrul de voluntariat a reuşit să se recomande ca un instrument ce oferă bisericii posibilitatea să cunoască situaţia socială a enoriaşilor.

 

 

 

Lipsa spaţiului de organizare a activităţilor reprezenta pentru Centrul de Voluntariat o piedică în realizarea obiectivelor. Problema însă a fost înlăturată cu achiziţionarea unui vagon, utilat corespunzător activităţilor educative cu copiii, dar şi a planificării activităţilor de voluntariat. Sediul Centrului de Voluntariat, numit de toţi voluntarii şi beneficiarii de acum înainte „VAGONUL”, a fost amplasat pe teritoriul bisericii parohiale, aflate în construcţie, pentru ca oamenii să facă mai uşor conexiunea dintre activitatea voluntarilor şi Biserică. Spaţiul de aproximativ 14 m², la început, era suficient pentru desfăşurarea şi programarea activităţilor de voluntariat, însă cu timpul vagonul a devenit neîncăpător.

Voluntarii centrului sunt adolescenţi proveniţi de la gimnaziile şi liceele din oraş. Aceştia s-au alăturat îndemnului preotului paroh de a ajuta oamenii aflaţi în suferinţă, având în atenţie diferite activităţi de voluntariat, în special cele cu copiii, dar şi bătrănii. Aceşti tineri au învăţat pe parcurs noţiunea de „voluntariat”, iar cei care au rămas consecvenţi în activităţi au semnat chiar şi un contract cu Centrul, lucru ce i-a responsabilizat pentru angajamentele propuse.
Profilul voluntarului se identifică cu elevul entuziast şi dornic să facă ceva pentru alţii însă fără să ştie cum să facă acest lucru, Spre a înţelege ce trebuie să facă şi cum s-au organizat o serie de formări cu voluntarii de către specialiştii M.S. „Diaconia”. Aceste formări au avut şi au loc periodic mai ales pentru că există un flux de voluntari datorat absolvirii de gimnazii, licee şi începerii unor altor şcoli din alte zone sau localităţi. Ceea ce a fost conştientizat de către toţi era faptul că sunt necesare şedinţe săptămânale cu voluntarii în care erau şi sunt planificate activităţile pentru întreaga săptămână.
Iniţial, activităţile vagonului erau structurate pe trei categorii, cu trei tipuri de beneficiari: copii, bătrâni şi persoane social-vulnerabile ce aveau nevoie de consultanţă profesionistă gratuită. Aceasta urma să fie oferită de către specialişti din diferite domenii. În primele săptămâni de activitate profesioniştii veneau la vagon într-una din zilele săptămânii, consiliind persoanelor cu probleme, însă după aceea s-a convenit ca beneficiarii să se prezinte la locul de muncă a specialiştilor. În general oamenii au avut nevoie de sfaturile doctorilor, juristului şi a contabilului. După înfiinţarea Centrului de Consultanţă al parohiei, acest serviciu a fost preluat de el, care ulterior şi-a creat instrumente de intervenţie mai complexe pentru asemenea servicii.
După o lună de la deschiderea acestui centru toată activitatea s-a axat pe celelalte două categorii de beneficiari: copii şi bătrâni. S-a stabilit un orar săptămânal al activităţilor; voluntarii luându-şi fiecare responsabilităţi de a ajuta ambele categorii de beneficiari în funcţie de programul lor personal.
Pentru copii s-a stabilit cu voluntarii un program după care să se poată activa, s-au ales şi responsabili pentru serviciile educative ale Vagonului. La una dintre adunările cu voluntarii s-a ales un responsabil pe întreg sectorul educativ. S-a stabilit un orar ale materiilor predate în decursul săptămânii. Există chiar şi un catalog de prezenţe al beneficiarilor.
Activităţile cu copiii la început au fost mai diversificate, însă din lipsă de timp suficient pentru pregătirea temelor pentru acasă, principalul obiectiv pentru voluntari s-a rezumat a fi acela de a-i ajuta la teme pe elevii mici. Cu toate acestea, în pauze sau dacă unii copii şi-au terminat temele mai repede, jocurile, aplicaţiile, plimbările scurte şi alte activităţi sunt binevenite.
Copiii – beneficiari sunt proveniţi în general din familii defavorizate sau din familii în care părinţii sunt plecaţi în străinătate. Chiar dacă cei mai mulţi sunt din împrejurimile bisericii, totuşi la vagon vin copii din alte zone ale oraşului sau chiar din satele învecinate. Ar trebui însă de notat faptul că criteriile de selecţie nu au fost dure sau mai bine zis nu au existat, pentru că nu putem refuza un copil în baza criteriilor sociale.
Pentru că majoritatea elevilor din vagon frecventează aceeaşi şcoală la care preotul predă Religia, situaţia şcolară a fiecărui copil se verifică, discutându-se în parte cu fiecare diriginte sau chiar cu directorul şcolii pe seama succeselor sau insucceselor fiecărui beneficiar.
Dacă identificarea beneficiarilor-copii nu a reprezentat o problemă, atunci depistarea beneficiarilor de tipul bătrânilor sau oamenilor cu probleme a fost deosebit de grea. Din păcate mentalitatea celor ce ar putea să fie ajutaţi la diferite activităţi casnice nu le permite să primească ajutorul celor necunoscuţi. O frică inexplicabilă îi făceau pe aceştia să refuze serviciile sociale ale voluntarilor. Cel mai greu pentru bătrâni era de a înţelege că cineva vrea să-i ajute fără bani. Din fericire însă odată cu trecerea timpului, acest centru a devenit mai cunoscut în oraş, iar acest lucru a dat credibilitate voluntarilor.
Bătrânii care acceptă ajutorul tinerilor voluntari sunt de obicei oameni văduvi, singuratici ce se bucură de prezenţa cuiva în casă indiferent dacă sunt sau nu ajutaţi. Sunt incapabili să îndeplinească activităţile casnice din motive de sănătate sau financiare. Mulţi dintre ei ne sunt „oferiţi” de Asistenţa Socială, cu care se colaborează sistematic.
La bătrâni voluntarii îi ajută să taie lemne, să facă menaj, să aducă apă, să ducă şi să aducă haine la şi de la spălătoria socială, să sape în grădină, să măture în ogradă şi multe alte activităţi gospodăreşti. De asemenea unele familii au încredinţat voluntarilor să aibă grijă de copiii lor mai mici.
Una dintre activităţile importante pe care le desfăşoară voluntarii este organizarea taberelor de vară pentru copii. Au acumulat experienţa organizării la taberele Diaconiei, dar şi la taberele din Orhei la care au participat şi voluntari din străinătate.
Semnificative însă au fost şi activităţile voluntarilor în strângerea ajutoarelor umanitare pentru sinistraţii remarcându-se atât în anul 2008 când au colectat de la populaţie o sumă semnificativă de bani ce a fost depusă într-un cont al M.S. „Diaconia” dedicată special sinistraţilor, cât şi în 2010 când au colectat haine şi alimente pentru cei ce au suferit de pe urma inundaţiilor din Lunca Prutului. Această activitate a fost mediatizată de către Televiziunea Naţională şi presa scrisă.
Activitatea de voluntariat este promovată şi motivată de către M.S.”Diaconia” şi Parohie prin excursii, concursuri, participări la diferite seminarii, concerte, cinema, etc. Însă adevăratul motiv pentru care aceşti tineri îi ajută pe ceilalţi este iubirea aproapelui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>